Iubirea nu cere voie..

Dă’mi dragoste nevoi

Să’nvăț ce’nseamnă „amândoi”,

Atunci când clar, de bunăvoie,

Iubirea nu cere voie.

Să știu să-mi pun o floare’n păr,

Ca la final să ajung să și descopăr

Că toate câte ai în viață,

Atârnă doar de’un fir de ață.

Și nu-mi doresc mai mult decât

Iubirii să’i spun hotărât,

Că pot trăi și fără ea

Abia când nu’mi va bate inima.

Și la final te rog a-mi spune

Tu, cel ce’mi zici pe nume,

După toate câte’ n viață ai făcut,

Mai ceri iubirii împrumut?

Reclame

Iubire pură..

3 secunde.. atât a fost nevoie ca să îmi dau seama cât de mult te iubesc. Te gândesti încă de la început cum vei reacționa când ai să îți vezi puiul pentru prima dată.. oare o să plâng? Oare o să fie ok dacă nu o să plâng? Și nu e nici pe departe cum îți imaginai că o să fie. Și da..vei plânge. Vei plânge inevitabil, fără să vrei, fără să știi, fără să poți să te oprești. Dar o faci de bucurie. Pentru că ce simți în acel moment chiar e unic , e iubire pură și nu ai cum să explici. Nu poți exprima în cuvinte cum e să ai două inimi..una de la mama și alta să îți spună mămică ..❤

21 de grame..

Mi’am vândut sufletul și nu știu cui, dar mai ales de ce.
Credeam că iubirea nu’ntunecă cugetul
dar m’am înșelat, evident..
Mi’am vândut sufletul pe bucăți,
n’am avut curaj să’l vând întreg.
Că iubirea n’o înveți din cărți
Și acum nu știu cu ce am să mă aleg.

Mi’am vândut sufletul,
mi l’am vândut pe tot.
Bucată după bucată, feliat ca un tort.
Sunt o epavă scufundată,
departe de doc, de port..

Mi’am vândut sufletul cu atâta seninătate,
fiindcă tot ce mi’a rămas acum
E goliciunea trupului…
Și nici un pic de demnitate..

Licitație

Vând suflet, second hand,
ofertă limitată până nu încep
să îl înţeleg.
90-60-90, aproape perfect pentru cei cu apetenţă
pentru aparenţă,fără vicii
în afară de dependenţa de ploaie
care poate fi controlată uşor
cu Bukowski şi Miles Davis,dispus să primească pe oricine atât timp cât nu îi atinge crăpăturile din caroserie.Localizat central,vedere panoramică spre afară şi înăuntru.Nu are mai mult de trei mii de kilometri de dor la bord si merge pe emoţii, frici,iluzii
şi orice alt carburant care se aprinde uşor.Porneşte uneori greu cu o cheie nepotrivită şi poate atinge viteze maxime stând pe loc.Prefer să fiu sunata pe fix intre orele în care doarme ca să nu-l trezesc.Nu vreau să ştie că îl vând oricum, îl mint destul de des.
Exclus călcătorilor în picioare.
Bonus: o copilărie ascunsă pe undeva
înăuntru
şi un zâmbet
de mamă.
Preţ negociabil la sânge.

Carusel..

Am încercat să ating și florile, dar cu o duritate de nedescris.. nu m’am descurajat și am mers mai departe. Am sărit să prind un fluture din mers , să aflu de la el cum poți trăi doar pt o zi așa frumos și plin de culoare. Nu mi’a răspuns. Și tot nu las totul așa. Vreau răspunsuri. Răspunsuri la tot ce nu pot să aflu în fiecare zi.

Te învârți mereu între aceleași tabieturi pt că vrei sau pt că trebuie? Sau e doar un deja’vu zilnic toată siesta de dimineață?!.. Trăim de fapt în ceva ireal , într-o iluzie și de fapt cineva de sus ne controlează ca la teatru de păpuși? Sau o fi ca’n „Truman Show ” ?.. Trăim în basme pentru că nu mai suportăm realitatea, sau pentru că așa am fost învățați ? Visele de fapt sunt realitatea sau mă agăț de ele degeaba de fiecare dată?

Deschid ochii, mă trezesc, trec peste zi si mă culc înapoi. O fi asta într-adevăr rutină, sau e ca atunci când crezi ca te’ai trezit dintr-un vis, dar de fapt ești încă acolo? Uneori îl poți controla, alteori nu poți nici măcar să strigi.. Trăim în fiecare zi, sau nu mai trăim deloc si e totul un vis interminabil?

Dorințe pentru tine..

Copil frumos, te’aș ține’ascuns

În locul unde n’au pătruns

Nici răutatea, nici mânia

În locul unde e stăpână bucuria.

Vise înalte ți-aș păzi în palmă,

Iar zborurilor tale le-aș ține vreme caldă,

Și timpul l’aș supune și l’aș îmblînzi,

L’aș pune în clepsidră și ți l’aș dărui.

Dar nu știu cum să fac toate acestea

Nu era scris în nici o carte

Și nu cred că a fost vreun înțelept

Care știa ceva și a păstrat secret.

Și ‘atunci tot ce rămâne e să-ți dau povețe,

Să te’nvăț că lumea are multe fețe,

Să-ți arăt cum sufletul se otelește,

Dar dragostea din el e cea care te crește.

Să-ți spun că din durere iei putere

Că pentru a clădi un vis de multe ori se cere

Să lași bucăți de suflet să se sfâșie din tine;

Dar să nu-ți pară rău când tot ce faci e Bine!

De cazi, să te ridici mai sus

Și să răsari chiar dacă soarele ‘a apus!

Dacă pierzi astăzi, poți învinge mâine;

Să nu-ți vinzi inima pe’un colț de pâine! ..

Suflet de copil..

Simțim? Tu când și ce ai simțit ultima dată? Trăim și simțim atât de superficial încât crezi că totul în viață e pe dos. Știi cu ce compar eu viața? Cu un pachet de țigări. Te ține o zi. În fiecare dimineață îți iei unul nou ca să ai la cafea. Apoi fumezi din viață mult prea grăbit și nici măcar nu tragi in piept. Și toată chestia asta se răsfrânge asupra sufletului.

Atunci când ai o mică durere fugi să iei un Nurofen; sau dacă te’ai înțepat puțin, fugi repede să bandajezi. Dar cu sufletul ce faci? Îl lăsăm acolo să urle singur în tăcere. Îți poți închipui ce s’ar putea întâmpla dacă ar avea glas? Ne’ar da pe toți de gol, cu falsa fericire pe care o arătăm.

Știi ce nu ne’ar da de gol? Un suflet de copil. Asta pentru că atunci când ești copil îți asculți cel mai des sufletul. Nu’ți ascunzi dorințele și nu ți’e frică.

Atunci când eram copil, de multe ori aveam senzația că ziua nu se mai termină și oricât de aglomerată era, credeam că minunata copilărie o să dureze la nesfârșit si nu o să mai ajungă vremea în care voi deveni un adult responsabil, vorba celor de la „Snails” – ‘ Totul va fi bine, când vei crește mare, vei avea soție, câine și un salariu.

Cred totuși că a păstra un dram de suflet de copil este partea tangibilă din Paradis. Singurul Paradis pierdut, după spusele lui Valeriu Butulescu. Paradisul care îți aduce fericirea.

Și fericirea nu se atinge cu vârful degetelor, ci cu vârful inimii. Iar cei ce ating cu adevărat fericirea sunt copiii. Asta e marea diferență dintre noi si ei.. Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți situl web la WordPress.com
Începe