Phoenix..

Oare cum e să ți se rupă sufletul în mii și mii de bucățele? Să arzi pe dinăuntru ca un cărbune încins? Să încerci sa mai cauți bucățile rămase, dar să nu mai găsești niciuna bună? Să strigi ca un nebun din toți mușchii, dar să nu te audă nimeni? Cândva va fi doar o amintire ștearsă..

Cu condei de’argint e scris..

Simt un dulce miros de scorțișoară
Îmbibat în flori de caramel,
Să stingă dorul meu de odinioară
Al unei inimi ce cândva era hotel.

Puteai intra oricând voiai
Era mereu loc, tu să vi.
Nimic sau tot de tu cereai
Era gratis, tu să știi.

Cu condei de’argint e scris
Că era totul paradis. 
Până când din colț de rai
S’a făcut totul mălai.

Cineva mi’a inundat
Sufletu de tot, pătat..
De atunci eu taxă pun
Celor ce îmi vin pe drum.
Locuri sunt doar limitate,
Pentru cei cu bunătate.
Acum apăr cu măcel
O inimă ce cândva era hotel.

Cu drag..

Fiecare avem o mamă. Dar a mea cred că e supererou. N-o vedeam niciodată cu plasele pline, dar mereu era masa plina cu bunătăți și mirosea mereu a foi de prăjitură în casă. Ne culcam seara și dimineața când ne trezeam frigiderul era plin(de sărbători) . De parca ar fi făcut o vrajă sau ceva peste noapte. Sunt sigură că are superputeri. Poate pentru că întotdeauna (nu știu cum) îl convingea pe Moșu’ să lase cadouri, deși nu eram mereu cuminți. Era prima care știa să citească. Ne citea mereu subtitrările de la tv.. Deși eu sunt sigură că mai sărea peste vreo frază, că nu trebuia chiar să le știm noi pe toate.
Nu e perfectă, dar e supererou!


Ca pe o carte..

Citește’mă cu sufletul la gură
Chiar de’i soare ori furtună.
Romanul preferat să-ți fiu,
Cu copertă groasă, cafeniu.
Învață-mă pe de rost
Să pot avea și eu un rost.
Filă cu filă tot mereu
Al tău best-seller să-ți fiu eu.

Nu mă lua doar printre rânduri
Sau să ma uiți prin oarecare parcuri.
Pune’mă frumos pe raft,
Nu într-un colț, la loc uscat.
Păzește’mă cu trup și inimă
Și fă din asta o rutină zilnică..

„Tratament” matinal..

Cafea cu iz de dimineață
Îmi gâdilă simțul de cu zi
Mă-ndeamnă iar ca printr-o ceață
Să’nceapă ușor a mă trezi.

E dulce cu o tentă amară
Încet, începe a mă deszăpezi
De gânduri grele, să cred că’i vară
Să văd perfect, să pot vorbi.

Acum că m’a trezit de tot
Pot să’ncep din nou să pot.
O zi de basm s’aleg să am
Cafea, pe inimă ai pus balsam!


Tu cu tine..

Toți avem nevoie de un moment „tu cu tine”. Cel puțin o dată pe lună zic eu.

Începi prin a-ți face back-up la tine însuți, să nu cumva să uiți ce ai fost sau vei fi.
Ar trebui să te autoanalizezi. Să te privești obiectiv, să conștientizezi unde te afli acum și apoi, să’ți formezi clar în minte o imagine despre tine, a ceea ce vrei să devi.
Apoi trebuie să schimbi felul în care te tratezi tu însuți . Dacă tu te vei trata bine, și ceilalți  te vor trata bine, cu respect si atenția cuvenită . Acceptă ceea ce ești și încearcă mereu să fi mai bun azi, decât celălalt ieri. Fii tu! Și fii fericit! Pentru că asta e responsabilitatea ta față de tine și lumea asta.
După ce ai terminat cu toate astea poți să te așezi undeva și fă ce’ți place. Doar tu cu tine, și nimeni altcineva…

Călăii visurilor..

Fâșâi punga asta de vreo 4-5min și sunt convinsă că în curând o împrăștii pe podea. O caramea. Atât vreau după o zi plină de mâncare, curățenie, știri banale și prea realiste(horror de’a dreptu’), biscuiți pe jos, mici jucării intrate în talpă, idei preconcepute și visuri tâmpite. O Simplă caramea care să’mi îndulcească seara.. Sau poate visele? Că deh.. Uneori sunt cam sărate și lipsite de imaginație. Că tot veni vorba, cine decide dacă un vis e bun sau rău? Auzi de multe ori : „eu zic las-o baltă că oricum visezi la cai verzi pe pereți. Cum poți să visezi la așa ceva?” cine are puterea asta și de unde vine? Poți tu, un muritor de rând să decizi pt altul, la ce e mai bine să viseze sau să își dorească?
Oamenii în general pot ierta orice pe lumea asta, dar nu și să îi distrugi visurile. Însă uneori când asta chiar se întâmplă, nu poți acționa pe parte disciplinară. Mai concret, nu poți să’i dau una după ceafă sau să îl scuipi între ochi, că nu se cuvine.  Și uite așa stai pe canapea dezamăgit, plângând în perne și pe la colțuri, că cineva ți’ a distrus tot ce tu ai clădit așa entuziasmat..
Off, și ce mi’aș dori să fiu și eu o Alice în ceva țară. Nu contează care. A Minunilor, oglinzilor, poa’ să fie și a Porcilor Zburători, că nu îmi pasă. Doar să pot merge să fac ceva minuni, sau să beau din niște poțiuni din acelea care te fac imens, să pot trage de urechi sau plesni, pe cei ce distrug vise. Oooo, sau mai bine. Să fiu regină , să pot să strig cu tărie „jos cu capete!”, ălora care distrug visurile oamenilor. Călăi de vise sau Distrugători de fericire, îi numesc eu, pt că a visa înseamnă fericirea. Sau cel puțin lupta pt fericire.

Dar până una alta, eu continui să am vise după care să alerg.. De ce n’o faci și tu?..

To GO..

Un an cu de toate, vă rog!

– Aici sau la pachet?

– La pachet, nu obișnuiesc să îl savurez într’un loc.

– Sosuri? Dulce sau picant?

– Dulce. Și chiar picant, doar acolo unde e nevoie.

– La mana?

– Neapărat! Pentru că îl controlez mai ușor când îl am la mana. Plus că nu îmi place când mi se sfarmă visele printre degete și mă murdăresc.. Incerc să evit iluziile… să trăiesc doar din bucăți și margini de Cer!

– Atât? 

– Da, vă rog, un an cu de toate! Atât.

Gând de ’20..

Doar o mică rugăminte
E tot ce’mi vine-acum în minte :
Vreau un dram de nebunie
Și pe anu’ ce-o să vie…
Bucurii, chiar plin paharu’..
Sănătate doar caru’.
Prieteni dragi mereu aproape,
Veselie cât încape.
Zâmbete iar mii și mii
Să nu uităm să fim copii ❤️❄️

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe